O familie din Brăila a dat lovitura cu o cultură inedită: Am început din curiozitate
O familie din Brăila a dat lovitura cu o cultură inedită: Am început din curiozitate :
Mihaela Arion, alături de familia ei, produce peste 20 000 de bureți lufa anual, pe un teren din județul Brăila. Ideea i-a venit întâmplător și a învățat de una singură cum să cultive bureți lufa.
Speră să convingă cât mai mulți români să folosească, pentru igiena personală, bureți naturali în locul celor din plastic.
Mihaela Arion a terminat la începutul anilor 1990 Facultatea de Mecanică, dar, imediat după Revoluție, când fabricile se închideau una după cealaltă, diploma de inginer s-a dovedit total nefolositoare, așa că a trebuit să-și reconsidere întreaga orientare profesională.
A lucrat numai în mediul privat atât ca angajat, cât și ca antreprenor și a încercat, indiferent de munca pe care a trebuit s-o facă, în primul rând să învețe cum să facă lucrurile cât mai bine.
Peste buretele lufa a dat din întâmplare, fără să știe că-i va ocupa viața în deceniile următoare. Iată povestea ei, pe scurt, în continuare. Iar dacă vreți să aflați mai multe, urmăriți contul Bureti Naturali pe Facebook.
Cum ați descoperit buretele lufa? Care este povestea afacerii dvs.?
Lufa am întâlnit-o în grădina unor vecini și mi-a plăcut ideea de a folosi pentru igienă o plantă uscată în locul buretelui din plastic! Așa că am început să căutăm pe internet, soțul meu și cu mine, tot felul de informații legate de această plantă și am fost foarte surprinși de faptul că în alte țări cultura de lufă este o adevărată industrie!
Buretele de lufa este de fapt un fruct uscat și decojit, cu semințele extrase prin scuturare și spălat pentru a obține o fibră curată.
Am început din curiozitate să cultivăm câteva plante pentru noi, le-am folosit și așa am descoperit diferența dintre un burete de plastic și unul natural. Am făcut cadouri prietenilor! Anul următor am cultivat mai multe plante și am încercat să creionăm o tehnologie de producție punând cap la cap diferite articole și filmulețe de pe internet cu experiența noastră.
Cât produceți și cine vă sunt clienții?
Acum vindem aproximativ 20 000 de bucăți pe an în magazine cu produse naturale, magazine on-line cu produse de întreținere personală, către producători de săpunuri hand-made și unor hoteluri.
Ne-am concentrat foarte mult pe satisfacerea clienților din țară atât din punct de vedere al calității, cât și cantitativ. Preocuparea noastră a fost să obținem dintr-o plantă cu o singură cultură pe an un produs prezent pe rafturile magazinelor tot timpul anului. Am preferat să vindem câte puțin în fiecare lună către cât mai mulți clienți. Pentru export, producția noastră este foarte mică. Am preferat să folosim cee ace producem pentru a obișnui clientul român cu acest produs natural.
Cum arată o zi obișnuită de lucru și ce vi se pare cel mai greu în ceea ce faceți? Dar cel mai frumos?
O zi începe dimineața devreme și adesea simt că seara ar trebui să mai întârzie, pentru că mereu mai am ceva de făcut. Noi suntem o firma mică, de familie, iar sezonier mai angajăm doi-trei oameni. Asta e și cel mai greu, când trebuie să angajăm pe cineva! Parcă a dispărut preocuparea pentru lucrul bine făcut! În agricultură, oamenii responsabili lucrează propriile lor terenuri, iar cei care spun că nu găsesc de lucru preferă de fapt să ia ajutor social.
Cel mai frumos este atunci cand clienții noștri sunt mulțumiți.
Ce proiecte aveți în plan? Ne străduim să îmbunătățim productivitatea și să ajustăm fluxul de producție în așa fel încât să optimizăm costurile de tot felul (de la material la forța de muncă).
Dacă ați da timpul înapoi cu câțiva ani, ce ați face diferit? Ce ați vrea să fi știut când v-ați apucat de agricultură?
Privind retrospectiv, nu cred ca aș schimba mare lucru. Acum este mai dificil să începi un ciclu de producție față de acum câțiva ani pentru că nu mai ai cu cine lucre.
Îmi este imposibil să mă gândesc la dezvoltare când este o aventură să găsești oameni care să lucreze în agricultură, iar dacă-i găsești, nu poți fi sigur că rămân să termine sezonul.
Lipsa de educație sub toate formele ei se vede cel mai bine la țară! Dacă într-o zi un om nu mai vrea să vină la muncă, nu contează ca are un contract, acte de semnat. Pur și simplu, nu mai vine! Nu ai ce să-i faci! Ce sfaturi le-ați da altor românce care ar vrea să înceapă să cultive ceva, dar le e teamă de munca grea sau de faptul că nu se pricep la agricultură?
Cei care vor să facă puțină agricultură în primul rând trebuie să fie siguri că nu vor regreta weekendurile la țară în locul vacanței de vară și confortul orașului… Restul se învață!
Există interes pentru genul de afacere pe care o conduceți?
Da, există piață în România pentru astfel de produse! Interesul românilor pentru produsele naturale, de calitate, este din ce în ce mai mare în fiecare an, dar nu este o piață ușoaraă.
Magazinele cele mai bune vând 20-30 buc de bucăți pe lună, doar. Și nu cred că este o problemă de bani, ci una de obișnuință de a folosi lucruri de calitate. Dacă reușești să convingi clientul că ai un produs de calitate, vor veni și banii după aceea. În plus, aprecierile clienților sunt cea mai mare motivație a noastră.