Preotul din sat: Pune mâna si fă aceste trei lucruri înainte sa pleci de acasă si raul nu se va atinge de tine

Cu parul alb, cernit de anii multi si grei, un bunic statea alaturi de nepotii sai, care ii trecuseră pragul casei. Avea o familie numerosa si ii privea cu dragoste pe toti, si adesea le dadea povete despre cum trebuie sa se comporte in viata.

Le spunea pilde minunate despre bine si rau, despre intuneric si lumina, despre cat de mare este puterea lui Dumnezeu. Nepotii il ascultau de fiecare data, fascinati. Celui mai mare dintre nepoti i se nazari o intrebare, pe care nu ezita sa i-o adreseze batranului.

– Cum ai reușit, bunicule, să treci prin războaie, prin atâtea necazuri și lipsuri, și cum ți-ai păstrat, întodeauna, această stăpânire de sine și acest echilibru cu care ne uimești și acum?

-Ei bine dragii mei, preotul din sat m-a invatat sa fac aceste trei lucruri, in fiecare zi cand plec de acasa:

– întâi, îmi ridic privirea spre cer ca să-mi aduc aminte că acolo sus, este Tatăl meu care mă veghează, El este cel mai important în viața mea și spre el mi se îndreaptă toată silința și putința;

– al doilea, îmi plec ochii la pământ și privesc la cât de puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi și eu acolo mormântul;

– și în al treilea rând, privesc de jur împrejur la mulțimea de oameni care au de pătimit mai rău decât mine, la toți aceia care sunt bolnavi: ciungi, ologi, orbi, surzi, muți, nevoiași sau lipsiți de adăpost.

În felul acesta am trecut, în viață, prin toate suferințele, le-am îndurat fără cârtire, și am trăit mulțumit și în pace cu lumea întreagă și cu Bunul Dumnezeu.