Ați observat că oamenii care fac rău trăiesc bine, iar oamenii buni sunt cuprinși de probleme? O parabola înțeleaptă!
Cine dintre noi nu s-a gândit la nedreptățile din această lume?
Îți deschizi sufletul unui om și el te trădează. Ai grijă de cineva, iar acesta profită de bunătatea ta.
De ce nimeni nu observă și nu apreciază faptele bune? Oamenii doar își închid ochii și le ignoră.
De ce pentru dorința sinceră de a ajuta, suntem scuipați în fată? Oare merităm așa ceva? Mai trebuie să facem fapte bune? Se merită?
Această parabolă vă poate răspunde la întrebările care vă macină. Cât este de înțeleaptă și adevărată!
Într-o zi, la ușa unui bătrân înțelept, a bătut o tânără care, înecându-se în lacrimi, i-a spus povestea sa.
– Nu știu cum să trăiesc mai departe… – a spus ea cu voce tremurândă. Toată viața mea m-am comportat cu oamenii așa cum aș fi vrut ca ei să se comporte cu mine. Eram sinceră și deschisă cu ei. Am încercat să-i ajut, fără să aștept ceva în schimb. Dar, drept răspuns, primeam doar răutate și ironie. Mă doare foarte mult și sunt foarte obosită. Spuneți-mi, ce să fac?
Înțeleptul a ascultat-o cu răbdare și apoi a spus:
– Dezbracă-te și plimbă-te goală pe străzile orașului.
– Îmi pare rău, cred că glumiți! strigă ea. Dacă ies în stradă dezbrăcată, toată lumea va râde de mine și mă va batjocori!
Înțeleptul s-a ridicat brusc, a deschis ușa și a pus o oglindă pe masă.
– Îți este rușine să ieși dezbrăcată, dar dintr-un anumit motiv nu te temi să te plimbi prin lume cu sufletul gol! Ai deschis ușa sufletului tău. Le permiți tuturor să intre! Dar sufletul este o oglindă și de aceea ne putem vedea în sufletul altor oameni. Și dacă acești oameni văd că ai un altfel de suflet, decât sufletul lor plin de răutate și vicii, ei încearcă să te calomnieze, să te umilească, să te ofenseze. Nu toată lumea are curajul să recunoască faptul că cineva este mai bun decât el.
– Ce ar trebui să fac atunci? Cum pot schimba această situație dacă nu depinde nimic de mine? – a întrebat ea.
– Vino cu mine. Vreau să îți arăt ceva… Aceasta este grădina mea. De-a lungul anilor, aceste flori înfloresc și am grijă de ele. Dar ele nu ar fi înflorit niciodată pentru cineva care nu le îngrijește.
– Învață de la natură. Privește aceste flori minunate și fă ceea ce fac ele – deschide-ți sufletul doar oamenilor buni. Fugi de acei care rup petalele și le calcă în picioare. Aceste buruieni cresc mai ușor decât florile și nu poți face nimic cu asta.
– În lume există multă murdărie și răutate. Dar dacă cine vrea, rămâne curat… Fii sinceră cu tine și cu ceilalți. Totuși reține: nu arunca perle porcilor. Nu va fi de folos nici lor și nici ție.
Atunci cand iti arunci perlele in inaintea porcilor risti sa calce in picioare sau chiar mai rau sa te manance. Sa fim intelepti asa cum ne invata Dumnezeu. Sa avem grija cu cine suntem buni si cui ii acordam sansa de a ne intra in casa sufletului. Sa fim atenti ca putem hrani un sarpe sau ceva care ne va face rau.
Rugati-va ca bunul Dumnezeu sa va deschida ochii si sa vedeti unde trebuie sa faceti bine si cui sa spuneti durerea voastra sau sinceritatea.
Doamne ajuta!