Potrivit Sfântului Arsenie Capadocianul, Psalmul 38 este: pentru ca oamenii cei părăsiți și nefericiți să găsească de lucru, ca să nu se întristez
PSALMUL 38 Al lui David
- Zis‑am: «Păzi‑voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
- Pus‑am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea».
- Amuțit‑am și m‑am smerit și nici de bine n‑am grăit și durerea mea s‑a înnoit.
- Înfierbântatu‑s‑a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
- Grăit‑am cu limba mea: «Fă‑mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
- Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce‑mi lipsește».
- Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.
- Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.
- Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
- Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
- Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
- De toate fărădelegile mele izbăvește‑mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
- Amuțit‑am și n‑am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m‑ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
- De tăria mâinii Tale, eu m‑am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
- Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
- Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult‑o; lacrimile mele să nu le treci,
- Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.
- Lasă‑mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.
SURSA: https://secretele.com/
