Facem ceva pentru ei ? Cinci frati plang de foame si isi fac temele pe jos. Nu au jucarii si impart acelasi pix…

Destinul trist a cinci copii din judetul Vaslui. Dorm ingramaditi si mananca mamaliga cu ceapa. Merg toti la scoala si nu ar renunta la cursuri pentru nimic in lume. Un băiat și patru fete, cu vârste cuprinse între 6 si 18 ani, lupta in fiecare zi cu foamea. Antonia e cea mai mică si are 6 ani, iar fata mai mare este elevă la Seminarul Teologic, la Husi. Emanuel are 10 ani, Alina 12, iar Petronela 13.

Loading...

In localitatea Ghermanesti, cinci copii isi duc traiul cu stomacul gol si fara hainute. Sunt saraci si se inghesuie alaturi de parinti intr-o casa mica, dar curata. Nu au ales să se nască într-o familie săracă, dar duc povara lipsurilor în fiecare zi. Singurul venit lunar al familiei Radu este format din alocaţia copiilor şi ajutorul social, putin peste 1000 de lei în total. Este insuficient pentru hrană, medicamentele, haine, rechizite şi toate cele necesare traiului pentru şapte persoane. Chiar daca nu au haine şi rechizite, copiii îşi doresc să meargă în fiecare zi la şcoală.

Copiii fără jucării! Își fac temele pe pat sau pe jos și împart același pix. Alina izbucnește în plâns când este întrebată ce își dorește

Înghesuiţi într-o casă bătrânească fără calculator sau tabletă, copiii familiei Radu îşi văd cuminţi de şcoală. Au o singură măsuță. Le țin companie două pisici și un câine. Cei mici rup din porția lor de mâncare ca să hranească și bietele animale. Nu sunt nici primii din clasă, dar nici nu au avut probleme. Cele cinci suflete mănâncă rar pe săturate şi pleacă la şcoală cu ghiozdanele goale, pentru că nu au rechizite. Iarna bate la ușă și cu toții se gândesc cu îngrijorare la zilele geroase. Nu au bani de lemne și nici haine groase. Părinți muncesc de dimineața până seara, dar banii pe care îi câștigă sunt prea puțini. Tatăl are grijă de vacile satului, iar mama, Nicoleta, muncește cu ziua pe la vecini.

Trăiesc de pe o zi pe alta, iar copiii visează la ziua în care vor avea ghizdan și caiete. “Când începe școala, mama ne ia caiete, pixuri, pe rând. Trec și două săptămâni până avem toți ce ni se cere. Dar avem. Asta e important. Profesorii ne înțeleg, ne așteaptă până aducem bani de cărți. Chiar anul asta, îmi trebuia o carte la română, iar mama nu reușea să adune. Că un miracol, a făcut rost de bani în ultima clipă: a dat căruța la un om și mi-a dat bani de carte. A fost bine. Au fost și ani când am scris pe coli până am avut caiete sau am scris la mai multe obiecte pe un caiet. Trebuie să învățăm, să terminăm o școală, să avem pâinea noastră. Ce vrem noi?! Păi, am vrea mâncare, alimente. Nu avem nicio preferință. Mâncare să fie, noi nu suntem mofturosi, mâncăm ce e, dar să fie ceva acolo! Ați văzut frigiderul! De multe ori, mama stă și se uită la noi când mâncăm. Spune că ei nu îi e foame. Așa sunt mamele”, spune Petronela, 13 ani.

Fata cea mare face naveta la Seninarul din Husi! Pleaca flamanda, vine flamanda

Când am ajuns în casa familiei Radu, mama Nicoleta tocmai punea masa. O bucată de mămăligă, două turte și câteva castroane de borș cu fasole. „De multe ori, mama stă și se uită la noi când mâncăm. Spune că ei nu îi e foame”, mărturisește Petronela, care are doar 13 ani. Femeia se culcă adesea flămândă, vrea să își știe copiii sătui. “Se intampla des sa nu am ce le pune pe masa. Ne bazăm pe fasole, cartofi, iar atunci cand ne lipsesc si astea, inventez o mâncare din faina si ceapă si dam înainte. Avem mare noroc ca li se ofera de la Primarie mese calde la Centrul din sat, dar când ajung acasa, deh…. De fata mai mare e cel mai greu, ea face naveta la oras, pleaca flamanda, se întoarce flamanda. Uneori, gaseste ceva de mâncare, alteori, nu. Facem impreuna. Eu muncesc si pe mult, dar mai ales pe putin, ca stie lumea ca esti sărac și te mai ia in ras… Nu pot sa strâng un ban. Vin acasă de pe dealuri si le incropesc o mancarica, un borș, o mămăligă sau niste turte.

Mi se rupe sufletul, copiii mei merita mai mult, însă oricât am munci, eu si sotul meu nu le putem asigura decât un minim necesar. Frigiderul e gol, il ținem in priza doar pentru pastile. Caiete le cumpăr pe rand, cărți, la fel. Iau pe datorie, de la magazin, altfel nu am rezista! Va dati seama, sunt cinci pixuri odata! Un laptop le-ar trebui, pentru ca au teme pe internet. O asteapta pe sora lor mai mare, care are telefon si cauta fiecare informațiile care le trebuie. E greu! Cei patru mici isi iau dimineata cate un pachet de biscuiti, pe datorie, cate 1 leu fiecare, pentru pauze. Dar nu ma las! Ii trimit curați la scoala, ii ajut si ii ascult la lecții. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vor reuși in viata!”, ne-a mărturisit Nicoleta.

Emanuel e în clasa a patra. Merge bine la şcoală, îi place şi româna, dar şi sportul. Ar vrea să se facă fotbalist. Visul e departe, nu are nici măcar o minge pe care să o bată în uliţa satului. „Pe mami o ajut acasă, aduc lemne. Nu avem jucării, dar ne dorim. Nu am nici camera și nici patul meu.”, explică băiatul. Povestind despre viaţa în casa bătrâneasca, Nicoleta izbucneşte inevitabil în plâns. Pentru ea, nu-şi doreşte nimic. Pentru copiii ei, cel mai frumos vis se leagă de o casă mică, simplă, în care să poată trăi decent. Vrea să aibă mâncare pentru copii și rechizite. Pentru cei care vor sa ajute aceasta familie greu încercată pot lua legătura cu Nicoleta Radu – 0766644334, sat Ghermanesti, comuna Dranceni, judetul Vaslui.

Rugăm pe ce ce vor să îi ajute să se ducă direct acasă la acești îngerași să îi cunoască să vadă unde locuiesc …si pentru evitarea problemelor de donații, îi rugăm să se ducă la ei direct! Va mulțumim!

Facebook Comments
loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.