Am 18 ani, sunt de etnie rromă și am fost lăsată să-mi aleg singură soțul…

„Bună, Adela,
Am 18 ani, sunt de etnie rromă, și am fost lăsată să-mi aleg singura soțul, chiar dacă părinți mei nu sunt așa de stricți cum sunt ceilalți, din neamul meu. M-am îndrăgostit pe la 14 ani și știu că sună urât pentru o fată de clasa a opta, dar Facebook-ul ăsta a cam distrus multe vieți. L-am văzut pe el, era în lista mea de prieteni de mult, pentru că aveam mai mulți prieteni comuni și nu doar în listă, ci și în viața reală. Și de acolo am ajuns să luăm legătura .

Am vorbit multe zile, chiar luni fără a fi nimic între noi. Îmi era teamă pentru ca era primul băiat cu care am vorbit vreodată, nu eram proasta, dar aveam mare teama de tata, care era strict cu așa ceva. Eram încă mică și abia la vârsta de 17 ani mi se permitea să am un iubit, și după aceea să mă căsătoresc cu el. Am vorbit aproape un an fără sa ne vedem. Eram amândoi în țări străine, eu eram în Italia, iar el în Franța. El avea 16 ani când ne-am cunoscut în final.

După un an, când a împlinit 17 ani, a și venit la mine , ne-am văzut și de atunci nu l-am mai putut lăsa. Nu pentru părinții mei, pentru că ei nu și-l doreau din cauză că era mai sărac decât noi și pentru că au văzut cât de mult plângeam pentru el. Am uitat sa specific că tata este lăutar și câștigă cât de cât binișor, nu ducem lipsa de absolut nimic și stilul nostru de viață, mă rog, al celor din cartierul meu, este ceva gen „ca al țiganilor de la București ”.

Toate prietenele mele râdeau de mine și de el, pentru că nu înțelegeau ce relație e asta, mai ales că el era mai jos ca mine financiar vorbind. Și el repeta de multe ori că nu mă merită pentru că sunt mai frumoasă și mai bogată decât el, dar pe mine nu mă interesa. Era foarte familist, își iubea mult familia, și foarte muncitor.

Era tot ce-mi doream eu de la un băiat încă de când eram mică. Era exact ce-mi spusese tati că contează ca un băiat să fie, nu sa aibe. Mi-a greșit cu multe în relația asta; să menționez că l-am așteptat 3 ani, iar la noi era ceva wow, pentru că primisem deja foarte multe oferte de căsătorie și le am refuzat pe toate. Părinți mei erau mâhniți rău pe mine și pentru că tot refuzam și pentru că el nu dădea niciun semn ca vrea un viitor, adică părinții lui nu dăduseră niciun semn în acești trei ani. M-a înșelat de foarte multe ori, cu prietenele mele, chiar și cu câteva verișoare mai depărtate. Mă lăsa fără să am vreo vină și la fel de bine se întorcea de fiecare dată când vedea că aș vrea să mi refac viața cu altcineva.

Am avut câteva mici depresii pe timpul acestei relații, dar le-am trecut cu bine, mai rău a fost anul trecut, când în sfârșit am decis să fugim. Părinții mei se despărțiseră, noi am rămas cu tata, iar el voia sa mergem la unchii mei în America. Se aprobaseră toate actele pentru America prea repede și nici nu-mi venea a crede. Toți spuneau ce norocoși suntem, dar eu nu simțeam asta. Cu o zi înainte de plecare, el a venit din nou din Franța să- mi zică că și lui îi este frică să nu ma piardă și mi-a propus ca a doua zi când tata era plecat sa facă ultimele acte pentru plecare el sa vină și să fugim în Franța. Zis și făcut.

Toată relația de 3 ani, am sperat că o data fiind cu el în casa se va schimba. Asta îmi tot repeta și el. Făcuse multe pentru noi, își luase diploma în Bucătărie, își luase propriul apartament, mașina tot ce nu mulți țigani din zona lui au reușit. Mulți nu înțelegeau de ce, pentru ca toți știm că e mai ușor să mergi la cerșit sau altceva din punctul lor de vedere. Dar tata îi făcea deseori observație la telefon, că nu e de-acord cu noi dacă el are de gând să fie ca toți ceilalți, că eu am crescut într-un mediu diferit față de el și că nu acceptă chestii de astea.

El este o persoană foarte orgolioasă și cum a zis tata așa a și făcut să arate că nu e așa de jos precum crede familia mea. Am fugit, m-am dus la casa mea cum vine vorba, socrii mei stăteau într-o altă parte, am făcut cămașa, deci totul a fost bine. Era diferit cum am mai zis. Nu ieșea în discoteci, nu băutură, nu droguri, nu furat, nu nimic . Era perfect, îl adoram, dar după un timp băieții au început să râdă de el ca și-a luat bărbat nu nevastă.

Din cauza că stătea lângă mine, ieșeam împreună în oraș, la Mc, la restaurant. În final, și mama lui a început sa zică tot așa, din cauză că vedea că mereu îmi cere părerea în diferite cazuri. Și la noi, la țigani, nevasta nu are o însemnătate așa de mare.

Nu a ascultat prima dată, dar în scurt timp s-a schimbat radical. Nici acum nu-mi vine să cred. Eram însărcinată, era foarte fericit. În ziua când am aflat că sunt însărcinată, am plâns amândoi, pentru că eu am anumite probleme și mulți doctori au zis că va fi mai greu sa rămân și este posibil sa treacă ani. Eram foarte ferciți, era lângă mine mereu când îmi era rău ( aveam sarcină toxică), mă ajuta cu treburile casei și mama lui a văzut. S-a luat în repetate rânduri de el, în final a ajuns sa facă ca ea…

S-a schimbat mult de tot , au început certurile, au început ieșirile, distracțiile, mesaje de la diferite fete?După vreo 3 luni de certuri zilnice, am decis să ne despărțim. Eu doar am vrut să-l las singur o perioadă, să vadă ca nu e bine pentru niciunul din noi . Era în plan doar să plec pentru câteva zile ? dar acele zile sau transformat în luni. Avem 5 luni de când suntem despărțiți și nu mai știu ce sa fac. Pentru ca sincer nu mi dau seama nici eu dacă trebuie să-l mai aștept sau să continui? Ma doare rău tot ce se întâmplă, mi-e foarte dor și m-am închis în mine de tot. Și, sincer, prietenele nu prea ma ajuta deloc .

Adela răspunde: Draga mea,

Înțeleg că ai acum și un copil cu acest băiat? Trebuie să recunosc că nu mi-s familiare obiceiurile neamului din care faci parte, dar văd că ești destul de non-conformistă încât să nu prea le respecți nici tu. Ar fi bine să vorbești cu el, să-l întrebi ce are de gând, pentru că totuși are responsabilitatea acestui copil, pe care nu ți-a fost ușor să-l ții, și el știe prea bine.

Întreabă-l dacă, după tot ce ai făcut pentru el – l-ai așteptat, ai trecut peste ce dorea familia ta de la tine, n-ai ținut cont de nimic ca să fii cu el – lui i se pare normal să devină la fel ca toți ceilalți. Tu ai crezut că el e altfel, că el e special, că e mai bun, și iată că a ajuns să asculte de părinți și de prieteni, de parcă cu ei ar sta în casă, nu cu tine.
De unde vine fericirea lui, de la nevasta și copilul lui sau de la părinți și de la rude? Când o fi la nevoie, cine o să aibă grijă de el? Părinții și prietenii sau nevasta și copilul lui? Ce-o să facă acum? O să se ducă după altele? O să le înșele și pe ele, o să le facă și lor copii? Ce fel de om este? Ce scop are el în viață? Nu vrea să fie și el un cap de familie respectabil? Întreabă-l toate aceste lucruri și dă-i un timp de gândire, după care tu aștepți un răspuns de la el.

Dacă nu se întoarce și nu-ți promite să fie un soț și un tată model, atunci nu-i mai da nici tu nicio șansă. Mai devreme sau mai târziu, o să-și dea seama că a greșit, și atunci sper să ai puterea și demnitatea să nu-l primești imediat înapoi, să-l ții la distanță măcar pentru o vreme. Să înțeleagă că tu nu ești o fată ca oricare și că trebuie să lupte dacă vrea să te aibă.”