ULTIMA DORINȚĂ A ÎPS PIMEN. ȘI-A PREGĂTIT SICRIUL ȘI…

ÎPS Pimen a decedat noaptea trecută pe un pat de spital de la Institutul de Boli Infecțioase Matei Balș, din Capitală, fiind infectat cu virusul COVID-19. Sicriul cu trupul neînsuflețit va fi preluat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care se va ocupa de înmormântarea fostului părinte. Care a fost, însă, ultima dorință a lui Pimen și unde va fi înmărmântată Preasfinția sa?

Într-un ultim interviu, în urmă cu un an, în Monitorul de Suceava, ÎPS Pimen a mărturisit, între altele, unde și-ar dori să fie înmormântat.

„Am ales loc de înmormântare Sihăstria Putnei, un schit al Mănăstirii Putna. De ce mi-am ales acest loc de înmormântare? Pentru că după ocuparea Bucovinei de către Austria, la un an sau doi, împăratul a dat dispoziție ca în școlile primare din Bucovina să se introducă predarea în limba germană.

Și acești sihaștri au făcut scrisoare către împărat, scrisoare de protest. Au spus că dacă se va întâmpla așa se va desființa neamul românesc. Nu s-a dat curs cererii lor, lucrurile au mers înainte. Dar acești sihaștrii… Sihaștri iubitori de țară și de neam românesc… Iar oamenii de aici, de la Putna, au contribuit la formarea mea și la zidirea mea sufletească”, a spus ÎPS Pimen.

ÎPS Pimen și-a pregătit sicriul cu un an în urmă
Tot Înaltpreasfințitul preciza, atunci, că și-a pregătit sicriul, ștergarele și lumânările. „Sicriul mi l-am pregătit. Este din lariță. L-am pregătit frumos, m-am așezat în el, am văzut că încap. Ștergarele le-am pregătit, lumânărele le-am pregătit, mai trebuie să fiu pus în sicriu și băgat în mormânt”, spunea ÎPS Pimen în 2019.

Sicriul ÎPS Pimen va fi sigilat
ÎPS Pimen va fi înmormântat după regulile stricte date de pandemia de coronavirus. Sicriul sigilat în care se află trupul neînsuflețit al părintelui va fi preluat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a declarat că Arhiepiscopul de Suceava va fi înmormântat conform legislației pentru victimele Covid-19.

„Da…Înaltpreasfințitul Pimen a trecut la Domnul.

Biserica Ortodoxă Română a pierdut astăzi un vrednic de pomenire ierarh al ei, pe cel care a fost Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților în ultimii 29 de ani și al cărui nume, alături de ale altor înaintași ai săi, va rămâne mereu legat de ocrotirea splendidelor mănăstiri bucovinene.”

”Gândul său mărturisit adesea are azi o reverberație aparte: „Pentru asta am devenit preot. Să învăț a muri în fiecare zi. Ne pregătim în fiecare zi de marea întâlnire cu El”.

Conform legislației în vigoare pentru cazurile persoanelor decedate diagnosticate cu Covid, după punerea în sicriul sigilat, acesta va fi preluat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, care, împreună cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, va decide data și detaliile înmormântării.

Mormântul se află la mănăstirea Sihăstria Putnei din județul Suceava. În actuala situație, conform Statutului BOR, cel care va administra temporar eparhia este Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Damaschin Dorneanul”, a declarat Vasile Bănescu.

ÎPS Pimen a decedat noaptea trecută, la Insitutul de Boli Infecțioase Matei Balș, din Capitală, unde era internat de aproximativ o lună, după ce fusese infectat cu virusul COVID-19. Părintele Pimen a stat timp de 29 de ani în fruntea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

ÎPS Pimen, 69 de ani în slujba Bisericii
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în 25 august 1929 în localitatea Greabănu, județul Buzău, la botez primind numele Vasile. A urmat cursurile medii ale liceului din Râmnicu Sărat, după care, între 1948 şi 1951 a studiat la Semi­narul monahal de la Mănăstirea Neamţ, ca frate de mănăstire, absolvind în 1951. La 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, pri­mind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit întru ierodiacon, scrie ziarullumina.ro.

În anul şcolar 1951-1952, a fost numit profesor pentru ciclul al ll-lea în cadrul Şcolilor mănăstireşti de la Neamţ şi Secu, apoi pedagog la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1952-1953). Între 1953 şi 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a obţinut licenţa cu lucrarea „Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale”. A fost hirotonit întru ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universitatea din Köln. Bun slujitor şi gospodar, a fost numit iconom şi apoi stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961). În continuare, a împlinit diferite ascultări: preot duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) şi arhimandrit (1975). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava.

De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim. Între anii 1979 şi 1982 a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia laşilor. La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei laşilor, cu titlul de Suceveanul şi hirotonit la 24 iunie 1982. În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, pe 24 ianuarie 1991, a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi instalat la Suceava pe 3 martie 1991. Pe lângă fructuoasa activitate misionar-pastorală şi administrativ gospodărească a publicat şi diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar şi articole, cronici, recenzii în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” sau „Candela” (de la Suceava), făcând totodată parte din delegaţii care au reprezentat Biserica Ortodoxă Română în străinătate.

Dumnezeu să te ierte părinte !

Facebook Comments
loading...
Loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.